Intre vanatoare si conservare: trofee strict protejate

Romania este o tara cu totul aparte, diferentiandu-se de celelalte state europene prin ceva unic : ofera adapost pentru mai mult de 35% din populatia de carnivore mari (ras, lup, urs) de pe continent. Padurile si spatiile montane, mai ales cele aflate in Carpatii Orientali, constituie habitate favorabile pentru aceste specii tocmai datorita zonelor naturale vaste si a prezentei slabe a oamenilor. Ursul, lupul si rasul  sunt specii de fauna strict protejate prin Conventia de la Berna, la care Romania a aderat in 1993, fiind ocrotite si prin directiva Habitate a Consiliului Europei. Cu toate acestea, in fiecare an sute de astfel de animale sunt ucise…legal.

Cum de este posibil? Ei bine, o combinatie intre utilizarea “portitelor” din cadrul legal si lipsa de profesionalism (sau preaplinul de interese) a angajatilor din domeniul silvic. Astfel, Articolul 9 al Conventiei mai sus mentionate specifica faptul ca, in anumite conditii (pentru a preveni producerea de daune proprietatilor, in interesul sanatatii si securitatii publice, in scopuri de cercetare si de educatie etc), se pot determina cote de recoltare pentru speciile protejate respective. Aceste cote se stabilesc in functie de anumiti indicatori, esential fiind numarul de indivizi de pe teritoriu, numar care, teoretic, este raportat de catre personalul silvic pe baza observatiilor facute pe teren. Un anumit procent din aceasta cifra oficiala primeste “derogare”, asadar poate fi vanat.

Problema intervine atunci cand acest personal fie nu isi face treaba, “creand” cifre aproximative dupa raportarile din anii trecuti, fie prefera sa predea un numar ridicat, pentru a se asigura ca toti vanatorii vor avea ce prinde. Intr-adevar, vanatoarea este o afacere profitabila: un trofeu de urs costa in medie 5000 – 7000 de euro, ajungand pana la 10000, iar o vanatoare de 3-4 zile se situeaza in jurul valorii de 1000 – 1500 euro.

Discutand cu o persoana din domeniu, am aflat ca “pentru padurari si paznicii de vanatoare, vanatoarea este o sursa rapida de bani, care nu cere multa munca, asa ca prefera sa spuna ca au mai multe animale; pana la urma e si un indicator de prosperitate si prestigiu pentru padurar, uite ce bine stam la noi in fondul de vanatoare! Dar asta este, acestea sunt datele oficiale, acestea trebuie luate in considerare, cel putin pana cand vor disparea interesele si pana cand va iesi personalul silvic pe teren, sa inceapa sa numere animalele.“

Conform raportului oficial de estimare a populatiei de carnivore mari pe 2011, care poate fi consultat aici, in Romania traiesc 5600 – 6400 de ursi, 2300 – 2700 de lupi si cca 1200 de rasi. Estimarile specialistilor sunt, in medie, cu 25-30% mai reduse decat cele oficiale.  Mai mult, raportarile facute de gestionarii fondurilor forestiere sunt semnificativ mai mari: 8400 ursi, 5000 lupi si 2400 rasi. Pe baza acestor valori oficiale, 365 de exemplare de urs, 498 de lup si 119 de ras pot fi vanate in sezonul 2011 – 2012. O imbunatatire fata de sezonul 2003 – 2004, de exemplu, cand au putut fi vanati 945 de lupi si 658 ursi.

Totusi, o intrebare se ridica deasupra tuturor acestor cifre: in tara care are cea mai mare densitate de rasi (Lynx lynx) si care adaposteste cei mai multi ursi si lupi din Europa, de ce ne ucidem valorile in loc sa ne mandrim cu ele?

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Surse informatii: http://www.carnivoremari.ro/, http://www.vanatoare-vanator.ro, http://www.legex.ro/Ordin-Nr.2278-din-15.09.2011-115043.aspx, http://www.mmediu.ro, http://www.lifextra.it.

Panda, sau cum a fi carismatic iti poate salva viata

Panda gigant

Panda gigant

In loc de introducere, permiteti-mi sa incep, de aceasta data, printr-un joc. Ce animal (sau, de ce nu, planta) va vine in minte imediat atunci cand spun Africa? Dar China? Muntii Carpati? Australia? Polul Nord? Polul Sud?  

Leul, elefantul, zebra, ursul panda, ursul brun sau cel polar, capra neagra, pinguinii sau cangurul sunt specii care v-au trecut in mod sigur prin cap.

Cu totii asociem anumite locuri sau spatii cu diferite specii, sau tindem sa cunoastem si sa apreciem mai mult unele dintre acestea. Pe de alta parte, un pui de urs ne este mai drag decat un sarpe, deoarece are – sa recunoastem – carisma! Tocmai pe acest fapt

se bazeaza una dintre abordarile utilizate de specialisti pentru a atrage atat atentia opiniei publice, cat si fondurile necesare catre protectia sau conservarea ecosistemelor vulnerabile: un animal simpatic, numit in limbaj de specialitate o “specie fanion” sau “specie carismatica” va atrage mult mai multe resurse necesare protectiei decat unul care nu ne spune nimic. La nivel personal, veti fi probabil mai deschisi sa donati o suma pentru o campanie care are ca imagine un panda adorabil decat pentru una care vrea sa salveze o insecta lipsita de farmec. Voi, precum si marii finantatori ai acestui gen de proiecte.

Ceea ce trecem de obicei cu vederea este faptul ca in spatele acestor specii pe care tindem sa le consideram “demne de a fi salvate” se ascunde un intreg ecosistem, sute si mii de specii de plante si animale, mai putin interesante din punctul nostru de vedere, insa nu de putine ori extrem de importante pentru sistemul caruia ii apartin. Specii care sunt la randul lor ajutate tocmai datorita atentiei atrase de “carismaticul” mai sus mentionat. Putini ar investi resurse pentru conservarea unui nevertebrat cenusiu si plictisitor, insa de care depinde un intreg ecosistem – dar acesta poate fi salvat daca are norocul de a imparti acel ecosistem cu un tigru care are puterea de a atrage atentie si bani.

Drept dovada ca acest sistem functioneaza, trebuie sa stiti ca la nivelul anilor 1990, 54% din fondurile pentru conservare din Statele Unite au fost oferite pentru protectia a doar 1,8% din animalele aflate in pericol. In plus, suma utilizata nu a depins neaparat de gradul de vulnerabilitate a speciei, ci de opinia publica in legatura cu aceasta. Insa mult mai multe specii au fost ajutate in spatele acelor 1,8%.

Un alt exemplu il reprezinta gorilele de munte din Uganda si Congo (desi aici nu s-a putut profita pe deplin de aceasta specie-fanion din cauza situatiei politice sensibile). Insa raman memorabile cuvintele lui Alexander Harcourt, antropolog la Universitatea din California: “Ajuta sa ai un animal mare si pufos. In special unul care isi tine puiul asa cum isi tin oamenii copiii”.

 In Romania, habitatele carnivorelor mari sunt spatii care beneficiaza de atentie si fonduri datorita prezentei acestor animale.

Insa nu admiram intotdeauna doar speciile simpatice: in anumite situatii, atentia ne este atrasa de cele care ne infricoseaza sau ne uimesc prin forta lor. Este cazul rechinului alb, care are un rol crucial in buna functionare a ecosistemelor marine. Distrugerea habitatului sau in apele temperate sau tropicale duce la o scadere a populatiei, asadar a devenit o emblema pentru diminuarea acestei situatii negative.

Uneori, speciile carismatice pot ajunge motive de a lupta pentru alte cauze, asa cum este cazul ursului polar si a incalzirii globale. Impactul pe care acest fenomen il are asupra populatiei de ursi, precum si rolul – din pacate, real – de victima atrage constant atentia publicului asupra acestei probleme.

Asadar, a fi carismatic iti poate salva viata, insa poate face mai mult de atat: poate ajuta la ocrotirea multor altor specii care apartin habitatului in care traiesti. Cine s-ar fi gandit ca leul este un animal atat de altruist?

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Surse informatii:

http://www.guardian.co.uk/environment/2010, http://www.cserge.ucl.ac.uk/Kontoleon%20and%20Swanson%202003.pdf, http://bushwarriors.wordpress.com, http://findarticles.com/p/articles/mi_m1170/is_n1_v26/ai_17794471/pg_3/?tag=content;col1

De iarna: restaurantul pentru pasari

Restaurantul pentru pasari

Restaurantul pentru pasari

In sezonul rece este dificil pentru pasari sa gaseasca suficienta hrana, in special daca ninge abundent. Le putem ajuta sa

treaca peste aceasta perioada prin confectionarea unui sistem simplu si eficient de hranire: restaurantul cu seminte.

Aveti nevoie de doua sticle de plastic, un creion (sau o pensula) si un meniu cat mai variat de graunte.

Taiati fundul uneia dintre sticle. Apoi faceti doua gauri in acesta si doua in partea superioara a celeilate sticle, asa cum este indicat in imagine. Trebuie sa puteti uni cele doua parti cu ajutorul creionului.

Umpleti sticla cu diferite feluri de seminte. Eu am folosit malai si arpacas, insa puteti utiliza si orez, seminte de floarea soarelui, mei sau orice poate fi pe gustul pasarilor. Atentie, grauntele trebuie sa aiba o dimensiune cat mai redusa!

Uniti cele doua parti cu ajutorul creionului si intoarceti sticla cu gura in jos. Semintele se vor scurge in recipient, iar “aprovizionarea

” va fi facuta automat din sticla, pe masura ce acestea vor fi consumate de pasari.

Restaurantul poate fi amplasat in curte sau pe balcon si va deveni in mod sigur un centru de atractie pentru toate pasarile din zona.

Pofta buna!

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Verde in oras sau cum sa fii cu capul in…flori

Biodiversitatea urbana – o problema importanta pentru noi, cei care dormim, lucram, traim si mancam in cladirile si pe bulevardele oraselor. Am vazut intr-un articol precedent ce inseamna si la ce foloseste aceasta, cu alte cuvinte, de ce anume avem nevoie de plante si animale diverse in spatiile urbane, astfel ca astazi vom afla mai multe despre modalitatile prin care diversitatea bio urbana poate fi pusa in practica.

Verde la acoperisuri!

Acoperisurile vegetale sunt considerate o adevarata sursa de spatii verzi, aspect deosebit de important in cazul marilor aglomerari urbane, acolo unde terenul (sau lipsa acestuia) reprezinta una dintre cele mai mari piedici in cresterea zonelor acoperite de vegetatie. Stratul vegetal amplasat pe un acoperis are, insa, si alte beneficii – unele mai vizibile.

  • Gestionarea apei de ploaie se realizeaza in mod eficient cu ajutorul acoperisurilor vegetale. Daca vorbim despre un acoperis inclinat, cantitatea de apa scade pe masura ce se scurge pe panta, fiind absorbita de radacinile plantelor. Suna cunoscut? Intr-adevar, este un sistem care are la baza scurgerea naturala a apei de ploaie pe versant. Fireste, in cazul acoperisurilor de tip terasa, lucrurile stau alftel: mai simplu. Daca acoperirea cu strat vegetal nu va surade (sau daca ideea nu trece de comitetul de administratie a blocului), puteti oricand sa folositi plante in ghivece. Rezultatul: o cantitate redusa de ape pluviale colectate de sistemele de canalizare, asadar mai putina apa care trebuie epurata. Si sa nu uitam de reducerea acumularilor pluviale pe suprafetele asfaltate.
  • O biodiversitate crescuta, deoarece aceste spatii artificiale pot sustine o varietate crescuta de specii, atata timp cat sistemul lor radicular nu are nevoie de foarte mult loc pentru a se dezvolta. Acoperisurile vegetale pot reprezenta spatiul ideal pentru o varietate de insecte.

In ceea ce priveste izolarea stratului vegetal de restul acoperisului – nu aveti motive de ingrijorare. Acesta este complet separat si nu afecteaza in nici un fel structura acoperisului. Din contra, aveti un strat izolator in plus! Iar beneficiile estetice sunt de nemasurat. Alegeti acoperisul verde pentru a fi intotdeauna cu capul…in flori.

Eco-cartierele: microecosisteme urbane eficiente

Un concept aproape neabordat in Romania, insa care este implementat din ce in ce mai mult la nivel european si mondial, eco-cartierul sau cartierul durabil reprezinta un spatiu urban complex si eficient, care, inainte de toate, se raporteaza la natura. Cladirile sunt eficiente din punct de vedere energetic, asadar fie neutre, fie pozitive (produc mai mult decat ceea ce consuma), energia avand in special surse regenerabile si nepoluante. In majoritatea cazurilor, componenta sociala este importanta pentru cei care gestioneaza aceste spatii: se doreste o mixitate sociala, care sa nu defavorizeze nici o categorie. Ajungand si la capitolul “spatii verzi”, trebuie mentionate cateva elemente importante:

  • Se mizeaza pe o adevarata diversitate floristica: rolul ecologic al cartierelor este esential;
  • Multi urbanisti au ales sa foloseasca arbori maturi (6-8 ani) in loc de puieti: sunt mai dificil de plantat, insa isi preiau rolurile intr-un timp mult mai scurt;
  • Apa pluviala este tratata la nivel local prin conducerea acesteia, cu ajutorul unor sisteme de rigole, in depresiuni artificiale invadate de specii higrofile. Aceste plante epureaza apa de ploaie suficient de bine, permitand apoi infiltrarea directa in sol. In alte situatii, apa de ploaie este colectata si utilizata menajer (spre exemplu, la toalete).

De retinut, cartierele durabile nu sunt zone de locuit amplasate in mijlocul padurii : sunt spatii accesibile, diverse si practice, care si-ar putea gasi loc in orice oras.

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Biodiversitatea urbana: ce este si de ce avem nevoie de ea?

Cand ne gandim la “biodiversitate”, adesea avem in minte doar spatiile naturale intinse si afectate doar in mica masura de om. Orasele nu sunt vazute ca spatii propice pentru dezvoltarea si sustinerea unei diversitati biologice demne de bagat in seama, insa, in realitate, optimizarea acestei probleme reprezinta una dintre cele mai importante prioritati la nivel european si global. Orasele ocupa aproximativ 2% din suprafata terestra, insa cu toate acestea pun probleme considerabile in privinta florei si faunei locale.

Obisnuiti cu ideea gresita conforma careia  omul este opus naturii si nu parte din aceasta, urbanistii si oamenii politici de pana acum nu au avut in vedere permiterea accesului florei si faunei plantate – dar nu domesticite – in zonele urbane, creand astfel goluri de biodiversitate sau adevarate bariere pentru speciile aflate in vecinatatea acestora. Astazi, suntem pusi in fata unei noi abordari a acestei probleme, una mai adecvata: in primul rand, am constientizat necesitatea acuta de a avea plante si animale in orase, fiind in sfarsit recunoscute rolurile lor in echilibrarea lanturilor trofice la nivel local, in imbunatatirea calitatii mediului si in mentinerea unor circuite cat se poate de firesti in mediul respectiv. Asadar politicile de amenajare iau in considerare crearea de spatii verzi mai dezvoltate sau legarea parcurilor existente prin coridoare, permitand astfel deplasarea speciilor dintr-o parte in cealalta. In al doilea rand, au ajuns in atentia actorilor implicati si alte genuri de beneficii pe care le putem avea de pe urma speciilor urbane – sau urbanizate: de exemplu, o problema importanta la nivel european este mentinerea sau reintroducerea albinelor in mediul urban. Numarul acestora a scazut cu 30 – 40% in Europa, doar in ultimii ani, in special din cauza utilizarii insecticidelor si a fertilizatorilor. Acestea au un rol deosebit de important in fertilizarea plantelor cu flori (cca. 4/5 din acestea sunt fertilizate cu ajutorul albinelor). De asemenea, analiza chimica a mierii produse de acestea poate indica depasiri ale anumitor poluanti atmosferici. Pentru a creste populatia de albine melifere, in mai multe orase europene au fost amplasati stupi.

Crearea de parcuri si spatii verzi este deosebit de importanta, la fel si legarea acestora prin coridoare verzi. Astfel de masuri au fost luate in orase precum Nantes, Bruxelles sau Barcelona. De asemenea, trebuie limitata folosirea insecticidelor si a fertilizatorilor, precum si distrugerea florei spontane. Plantele ruderale (buruienile) joaca roluri extrem de importante in ecosistemele urbane, reprezentand un prim pas catre instalarea speciilor de flora si fauna prezente local in mod natural. Cu alte cuvinte, pot ajuta la crearea unor mici rezervoare de biodiversitate in spatiile verzi urbane. Din pacate, multe parcuri zone inverzite sunt create fara a se tine cont de conditiile locale de mediu si nici de posibilitatea de a integra speciile respective in circuitele naturale existente acolo, motiv pentru care aceste plante (de multe ori exotice) nu reusesc sa se adapteze si mor rapid. Cu toate acestea, in multe tari, printre care si Romania, marile spatii verzi urbane sunt create pe baza speciilor deja existente, fapt care nu doar permite o dezvoltare fireasca a diversitatii biologice, dar are si o eficienta mult mai mare din punct de vedere al costurilor.

Intr-un articol viitor vom afla mai multe despre cum poate fi pastrata sau adusa biodiversitatea in orase si despre multiplele roluri ale acesteia.

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro