Romania este o tara cu totul aparte, diferentiandu-se de celelalte state europene prin ceva unic : ofera adapost pentru mai mult de 35% din populatia de carnivore mari (ras, lup, urs) de pe continent. Padurile si spatiile montane, mai ales cele aflate in Carpatii Orientali, constituie habitate favorabile pentru aceste specii tocmai datorita zonelor naturale vaste si a prezentei slabe a oamenilor. Ursul, lupul si rasul sunt specii de fauna strict protejate prin Conventia de la Berna, la care Romania a aderat in 1993, fiind ocrotite si prin directiva Habitate a Consiliului Europei. Cu toate acestea, in fiecare an sute de astfel de animale sunt ucise…legal.
Cum de este posibil? Ei bine, o combinatie intre utilizarea “portitelor” din cadrul legal si lipsa de profesionalism (sau preaplinul de interese) a angajatilor din domeniul silvic. Astfel, Articolul 9 al Conventiei mai sus mentionate specifica faptul ca, in anumite conditii (pentru a preveni producerea de daune proprietatilor, in interesul sanatatii si securitatii publice, in scopuri de cercetare si de educatie etc), se pot determina cote de recoltare pentru speciile protejate respective. Aceste cote se stabilesc in functie de anumiti indicatori, esential fiind numarul de indivizi de pe teritoriu, numar care, teoretic, este raportat de catre personalul silvic pe baza observatiilor facute pe teren. Un anumit procent din aceasta cifra oficiala primeste “derogare”, asadar poate fi vanat.
Problema intervine atunci cand acest personal fie nu isi face treaba, “creand” cifre aproximative dupa raportarile din anii trecuti, fie prefera sa predea un numar ridicat, pentru a se asigura ca toti vanatorii vor avea ce prinde. Intr-adevar, vanatoarea este o afacere profitabila: un trofeu de urs costa in medie 5000 – 7000 de euro, ajungand pana la 10000, iar o vanatoare de 3-4 zile se situeaza in jurul valorii de 1000 – 1500 euro.
Discutand cu o persoana din domeniu, am aflat ca “pentru padurari si paznicii de vanatoare, vanatoarea este o sursa rapida de bani, care nu cere multa munca, asa ca prefera sa spuna ca au mai multe animale; pana la urma e si un indicator de prosperitate si prestigiu pentru padurar, uite ce bine stam la noi in fondul de vanatoare! Dar asta este, acestea sunt datele oficiale, acestea trebuie luate in considerare, cel putin pana cand vor disparea interesele si pana cand va iesi personalul silvic pe teren, sa inceapa sa numere animalele.“
Conform raportului oficial de estimare a populatiei de carnivore mari pe 2011, care poate fi consultat aici, in Romania traiesc 5600 – 6400 de ursi, 2300 – 2700 de lupi si cca 1200 de rasi. Estimarile specialistilor sunt, in medie, cu 25-30% mai reduse decat cele oficiale. Mai mult, raportarile facute de gestionarii fondurilor forestiere sunt semnificativ mai mari: 8400 ursi, 5000 lupi si 2400 rasi. Pe baza acestor valori oficiale, 365 de exemplare de urs, 498 de lup si 119 de ras pot fi vanate in sezonul 2011 – 2012. O imbunatatire fata de sezonul 2003 – 2004, de exemplu, cand au putut fi vanati 945 de lupi si 658 ursi.
Totusi, o intrebare se ridica deasupra tuturor acestor cifre: in tara care are cea mai mare densitate de rasi (Lynx lynx) si care adaposteste cei mai multi ursi si lupi din Europa, de ce ne ucidem valorile in loc sa ne mandrim cu ele?
Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro
Surse informatii: http://www.carnivoremari.ro/, http://www.vanatoare-vanator.ro, http://www.legex.ro/Ordin-Nr.2278-din-15.09.2011-115043.aspx, http://www.mmediu.ro, http://www.lifextra.it.
