Pledoarie pentru verde

S-a vorbit si scris mult despre Rosia Montana si nu cred ca sunt multi cei care nu stiu de existenta (si motivul existentei) acestei comune. Insa, din pacate, “cunoasterea” se termina aici. Rosia e privita fie ca o potentiala sursa de bani, fie ca un sat uitat pe undeva prin Apuseni, atat de similar satului in care stau bunicii – ce altceva ar putea fi acolo? Daca dai un search pe google iti apar mii de pagini in care se vorbeste despre aceasta localitate, despre proiectele care se vor implementate acolo si despre minele si galeriile romane de o importanta culturala si istorica deosebita si multe, multe altele.

Insa Rosia Montana reprezinta mai mult decat atat: reprezinta oamenii, traditiile si temerile lor, umorul si mai ales unitatea incredibila care ii leaga, indiferent de diferentele etnice sau religioase de la care ne-am astepta sa-i separe. Mai reprezinta si cariere exploatate, cu peisaj aproape martian, in care doi caini (pe care poti sa-i mituiesti) si un semn (pus doar la una dintre caile de acces) nu-ti dau voie sa intri, dar, odata inauntru, poti fie sa te infiori de craterele care au fost odata munti, fie sa inveti geologie pe viu.

Oamenii te vor indemna: “du-te sa vezi muntii nostri!”…ti se va parea ironic la inceput, dar vei vedea apoi ca au avut dreptate. Ghidul de la muzeu iti va povesti cum se extragea aur inainte (similar scenelor vazute prin westernuri) si vei vedea pe mainile si pe fata lui ca si el a facut asta… Vei vedea ca duminica dimineata nu gasesti pe nimeni pe nicaieri…in afara de biserici, si ca magazinele se inchid nu cu cheia sau cu gratii, ci punand o pubela in usa, pentru ca acolo toti sunt de incredere. Vei auzi oamenii vorbind despre valve – spiritele muntelui – cu respect, dar si cu un zambet in coltul gurii. Ii vei vedea pe fostii mineri cum intra in carciuma “dintre craci” (pentru ca intersectia in care se afla chiar asta exprima…), condusa de o doamna zambitoare. Ti se vor oferi placinte ieftine si incredibil de gustoase dupa care vei tanji apoi mult timp. Vei putea sta in cort, daca e cald, sau in casele oamenilor, primitoare si frumoase si te vei simti…altfel, privind spre geam spre piata centrala, cu oamenii si povestile ei. Vei putea manca martipan si ciocolata aduse din Germania, printr-o “legatura” (nu am vazut produsele lor nicaieri altundeva). Vei vedea pe “casi” placute care indica opinia familiei respective fata de proiectul minier…si ti se va spune ca multi oameni au plecat, dar ca aceia care au ramas nu-si vor abandona casele si vietile si prietenii si credintele.

Si, plecand din Rosia, te vei opri pe drum sa vorbesti cu femeile care-si fac de lucru prin gradini si care-ti vor da mere si-ti vor ura sa te intorci – si te vei trezi regretand Rosia Montana si rugandu-te sa nu dispara, sa te poti intoarce si la anul la aceleasi locuri si la aceiasi oameni…

Viziteaza Rosia! Ca sa-ti creezi propriile amintiri si ca sa le arati si oamenilor de acolo ca pot sa supravietuiasca si altfel. In functie de locul in care te afli, poti sa iei trenul pana in Cluj sau Alba Iulia si de acolo sa mergi pana in Gura Rosiei cu autobuzul. Din Gura Rosiei mai sunt 7 km pana sus, in centru, pe care poti sa-i faci pe jos sau cu ocazia. Cazarea se poate face in case personale sau la hostelul La Gruber si o sa va coste cam 40 lei de persoana. Mai multe detalii pe http://www.drumulaurului.ro/ .

Ne vedem acolo!