Categorii: Protectia animalelor

Cum sa obtii o haina de blana in cativa pasi simpli

M-am hotarat sa scriu un articol despre industria blanii acum o saptamana, cand o prietena mi-a spus, citez : « nu suport animalele moarte pe mine ». De atunci m-am tot informat cu privire la acest subiect si am dat peste (surprinzator) relativ putine date fata de ceea ce ma asteptam. Personal, nu port si nu as purta vreodata o haina de blana – am avut aceasta conceptie dintotdeauna si nu planuiesc sa o schimb – insa chiar de nu ar fi fost asa, tot ce am citit si vazut m-ar fi facut sa renunt fara nici o urma de indoiala, definitiv si irevocabil la acest gen de imbracaminte. Inainte sa incep, mi-as fi dorit ca articolul pe care urmeaza sa il cititi sa fie cat se poate de obiectiv, insa nu vad cum ar mai putea fi posibil. Dincolo de orice raport si cifra, dincolo de orice castig, de moda, tendinte sau opinii, trebuie sa va intrebati un singur lucru : merita ? Scopul acestui articol subiectiv nu este acela de a va informa, ci de a va convinge ca nu.

Tu blana cui o porti?

Industria blanii ucide, anual, cca 50 de milioane de animale (in afara de iepuri, a caror cifra se ridica doar in China la peste un miliard pe an). Ne referim, desigur, la animalele crescute in mod controlat, deci nu si la cele vanate pentru blana sau la cele din fabricile clandestine. Din punct de vedere geografic, Europa este continentul cel mai dezvoltat, avand peste 6000 de ferme de blana. La nivelul Uniunii Europene sunt produse 67% din blanurile de nurca si 70% din cele de vulpe din intreaga lume, statele cele mai « productive » fiind Danemarca, Olanda, Suedia si Finlanda. Intre statele non-europene, se detaseaza Rusia,  China, Canada, Argentina si Statele Unite.  In Romania, predomina fabrici de chinchila, nurci si vulpi: cca 20, dupa unele surse, 12 dupa altele (de mentionat ca situatia fermelor de chinchila nu este foarte clara la nivelul continentului : nu se stie cat, unde si cum se produce).

Legislatia in domeniul fermelor de blana este insuficienta, sau chiar vaga, motiv pentru care statele insele decid daca si cum se desfasoara aceasta activitate; astfel, Regatul Unit, Croatia si Austria au interzis aceste practici, iar Elvetia a impus reguli extrem de aspre (motiv pentru care nu exista astfel de ferme acolo). De asemenea, in Rusia a fost interzisa vanatoarea de pui de foca in 2011, iar in pe teritoriul Uniunii Europene nu este permisa productia de blanuri de caine si pisica (industrie care a luat avant incepand cu 1998). Ramane problema animalelor vanate : blana unui animal salbatic este mai valoroasa decat una obtinuta intr-o crescatorie. Vulpi, lupi, nurci, vizoni si alte animale sunt capturate prin diferite metode (vanat, capcane cu falci, diverse alte capcane) si ucise pentru blana. Legislatia este, insa, mai clara in acest domeniu, luand in considerare speciile si numarul de indivizi vanati. Din pacate, marea parte a capturilor pentru blana sunt realizate in mod ilegal, prin braconaj.

Daca sunteti totusi curiosi in legatura cu procesul de creare a unei blani, iata cateva « informatii utile » : animalele din ferme sunt crescute strict pentru blana. Imaginati-va o ferma de pui : culoare lungi, custi amplasate pe o parte si pe alta, animale stivuite inauntru. Fireste, cu mai multa atentie in cazul acesta : blana trebuie sa ramana frumoasa. Inainte de a avea produsul finit – haina dorita de orice ( ?) femeie, este necesara « dezbracarea » acesteia de pe animalul care o poarta. In acest scop, animalele sunt ucise inainte (de cele mai multe ori, nu intotdeauna…) prin electrocutare, gazare sau lovire. Cu mentiunea ca moartea nu survine foarte repede, iar fermierii sunt grabiti… In statele unde conditiile in care se desfasoara aceasta activitate nu sunt legiferate (China, unde exista, de altfel, si ferme de blana pentru leoparzi sau tigri), uciderea in avans a animalelor este adesea trecuta cu vederea. In crescatoriile mici, in special de iepuri, nurci sau chinchila, proprietarii sucesc gatul animalelor – o moarte considerata « umana ». In continuare, blana este tratata si trimisa celor care creeaza produsul finit.

Cateva cifre: 90% din blana de vulpe obtinuta in ferme la nivel mondial este folosita pentru garnituri (maneci, gulere etc.) ; din 180 de animale ucise, doar 42 sunt folosite integral, restul fiind aruncat sau ars ; pentru o haina de blana, este nevoie de (la alegere) : 40 de vizoni, 100 de chinchila, 15 vulpi, 40 de ratoni.

Am utilizat blanurile animalelor de-a lungul timpului pentru a ne incalzi si a ne proteja. Nu mai este cazul. Variantele sunt nelimitate, iar singurul motiv real pentru care oamenii poarta blanuri este strict legat de vanitate. Ne permitem sa ucidem milioane de animale in fiecare an doar pentru a fi « la moda » sau pentru a ne etala bunastarea. Milioane de animale mor in fiecare an pentru gulerele si manecile noastre. Problema depaseste pana si etica, este pur si simplu o chestiune de bun simt ! Va rog, asadar, un singur lucru. Data viitoare cand va doriti o haina de blana, imaginati-va ca nu se gaseste in magazin, ci ca trebuie sa o faceti dumneavoastra, cap-coada, conform « instructiunilor » de mai sus. Mai mult, imaginati-va ca nu trebuie sa mergeti mai departe de pisica sau cainele care va sta la picioare…

Merita ?

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu.

Surse date (de citit pentru mai multe informatii):

http://www.tabu.ro/ce-se-ascunde-n-spatele-hainei-de-blan-2/, http://www.adoptiicaini.ro/animale-ucise-in-numele-modei/, http://animalrights.about.com/od/fur/a/FurFarmed.htm, http://microferme.animaleblana.ro/index.php?page=module_II, http://www.121.ro/content/article_print.php3?article_id=6281&page_nr=1, http://www.animallaw.info/topics/tabbed%20topic%20page/spusfur.htm, http://www.hsi.org/world/europe/work/fur/facts/fur_farming_eu.html, http://www.marchecontrelafourrure.fr/node/18, http://www.spa.asso.fr/675-contre-la-fourrure.htm

Despre cainii fara stapan care nu trebuie sa mai existe

S-a votat, avem voie sa eutanasiem cainii fara stapan. In sfarsit, vom scapa de aceasta problema care ne macina de atata timp, vom putea chiar sa ne razbunam cumva pe ei pentru toate problemele pe care le-au creat pana acum, pentru toti oamenii pe care i-au muscat, pentru bolile transmise, pentru faptul ca stau pe strazi ca niste…vagabonzi, fara sa-si dea seama ca nu sunt doriti acolo de nimeni. Ce cauta acolo ei, de fapt? Sunt inutili si periculosi si nu fac decat rau, ar trebui sa dispara.  Ce cauta pe strazi? De ce nu sunt in curti, ca orice caine normal?

Ei bine, nu sunt in curti pentru ca bunicii si parintii nostri i-au abandonat pe strazi cand s-au mutat la bloc. Pentru ca nu mai sunt doriti la tara si atunci sunt parasiti  – de catre niste oameni milosi! Care le dau o sansa sa traiasca! – la tomberoanele de la blocuri. Pentru ca eu si tu si prietenii nostri preferam cainii de rasa (din nevoia de a parea snobi, poate?) in loc sa adoptam un catel de la adapost, pe gratis, salvandu-l astfel de la moarte sigura.

Cainii fara stapan nu au nici o vina ca sunt pe strazi. Ei nu aleg sa fie pe strazi. Nu este o alegere, nu o fac din rautate sau pentru a face in ciuda sistemului, statului, administratiei sau oricui altcuiva. Cainii fara stapan sunt pe strada pentru ca acolo i-am dus noi atunci cand nu am mai avut nevoie de ei in curte sau cand nu au mai avut loc in apartament. Sunt acolo pentru ca administratia de acum 10, 20, 50 de ani nu s-a gandit sa gestioneze problema. Nu ei trebuie pedepsiti pentru inconstienta, indiferenta sau nepregatirea noastra.

Dar fireste, aici vedem inca o data extrem de clar caracterul “superior” al oamenilor. Sa-i omoram, asadar: este mult mai simplu, nu cere sa gandim foarte mult, nu cere sa luam masuri care sa aiba mai mult de doua etape. Ma intreb totusi…daca ar fi fost vorba de oi? Daca orasele Romaniei ar fi fost invadate de mii de oi si berbeci, periculosi in masura in care sunt atacati sau se afla in turma si pot sa atace. Ce am fi facut atunci? Am fi gasit, oare, loc pentru ei in curtile si casele noastre? Fara nici un fel de indoiala, doar putem sa profitam de pe urma lor… Cainii? Ei sunt absolut inutili. Nu ofera protectie, nici dragoste, nu pot fi dresati, nu pot ajuta oamenii cu dizabilitati, nu pot face nimic interesant sau util, asa ca nu avem nici un motiv sa facem vreun efort pentru ei. Sa-i omoram, e mai simplu.

 

Vezi aici Campania Vier Pfoten

 

Cainii maidanezi din Bucuresti, eutanasiati dupa sapte zile de tinut in adaposturi – proiect de lege al Prefectului

Sursa: Hotnews. ro

Maidanezii din adaposturile speciale ale Municipalitatii Bucuresti vor fi eutanasiati daca nu sint adoptati in termen de sapte zile, conform unui proiect de lege prezentat marti de prefectul Mihai Cristian Atanasoaie si inaintat saptamina trecuta Comisiei pentru Administratie Publica din Camera Deputatilor. Cainii bolnavi si agresivi vor fi eutanasiati imediat dupa ce ajung in adaposturile speciale, evaluarea urmind sa fie facuta de medicii veterinari de la adapost. In acest moment, ONG-urile sustin ca pe strazile din Bucuresti sint 40.000 de ciini maidanezi, in timp de Primaria sustine ca sint circa 100.000 de maidanezi.

Conform aceluiasi proiect de lege, ciinii cu stapin trebuie declarati si inscrisi intr-o baza de date, la fel ca si ciinii adoptati. Proiectul inaspreste conditiile in care maidanezii pot fi adoptati. Daca o persoana vrea sa adopte mai mult de doi caini, trebuie sa faca dovada ca are un adapost si ca are venituri pentru a-i putea intretine, dar si acordul asociatiei de locatari. Daca o persoana adopta un ciine si apoi il lasa din nou pe strada, sanctiunile sint intre 2.000 si 5.000 de lei.

Conform datelor statistice de la Institutul de Boli Infectioase Matei Bals, in 2009 au fost muscati si au beneficiat de servicii medicale 11.436 de bucuresteni, dintre care 7.571 au fost muscati de ciini fara stapin. In primul trimestru al 2010 au fost muscati 2813 bucuresteni, din care 2.175 de ciini fara stapin. Costurile serviciilor medicale in 2009 au fost de circa 400.000 euro.

Din datele Administratiei pentru Supravegherea Ciinilor fara Stapin, costurile pentru ingrijirea lunara a unui caine intr-un adapost special sint de 300 lei. Prefectul Capitalei spune ca pastrarea ciinilor in adaposturi si serviciile medicale sint foarte costisitoare. La nivelul Capitalei, eutanasierea a 40.000 de ciini ar costa circa 100.000 de euro, sustine Mihai Cristian Atanasoaie.

“Nu exista nici o tara care sa nu permita eutanasierea cainilor. Aminarea acestei probleme nu este benefica nici pentru oameni, nici pentru caini”, a mai spus Atanasoaie.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7172874-cainii-maidanezi-din-bucuresti-eutanasiati-dupa-sapte-zile-tinut-adaposturi-proiect-lege-prefectului.htm?cfnl=

Legea nr 205/2004 privind protectia animalelor (cu modificarile din Legea nr. 9/2008)

 

Capitolul I – Dispozitii generale

Art. 1
(1) Prezenta lege reglementeaza masurile necesare pentru asigurarea conditiilor de viata si bunastare ale animalelor cu sau fara detinator.
(2) Gestionarea populatiei canine fara stapan de pe teritoriul Romaniei se reglementeaza prin lege speciala.

Art. 2
In sensul prezentei legi, prin detinator de animale se intelege proprietarul, persoana care detine cu orice titlu valabil, precum si orice persoana fizica sau juridica in ingrijirea careia se afla animalul.

Art. 3
Detinatorii de animale au obligatia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare si de zooigiena privind adapostirea, hranirea, ingrijirea, reproductia, exploatarea, protectia si bunastarea animalelor.

Art. 4
Detinatorii de animale au obligatia de a avea un comportament lipsit de brutalitate fata de acestea, de a asigura conditiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona si/sau izgoni.

Art. 5
(1) Detinatorii de animale au obligatia de a asigura acestora, in functie de nevoile etologice, specie, rasa, sex, varsta si categorie de productie, urmatoarele:
a) un adapost corespunzator;
b) hrana si apa suficiente;
c) posibilitatea de miscare suficienta;
d) ingrijire si atentie;

e) asistenta medicala.
(2) Detinatorilor de animale le este interzis sa aplice tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea si alte asemenea cruzimi.

Art. 6
(1) In sensul prezentei legi, prin rau tratament se intelege comportamentul brutal, abuzul in utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum si neasigurarea conditiilor prevazute la art. 5 alin. (1).
(2) In sensul prezentei legi, prin cruzime fata de animale se intelege:
a) omorarea animalelor, cu intentie;
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte intre animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expozitii, spectacole, publicitate, realizare de filme si in scopuri asemanatoare, daca aceste activitati le provoaca suferinte fizice si psihice, afectiuni sau raniri;
f) abandonarea si/sau alungarea unui animal a carui existenta depinde de ingrijirea omului;
g) administrarea de substante destinate stimularii capacitatilor fizice ale animalelor in timpul competitiilor sportive, sub forma dopajului;
h) maltratarea si schingiuirea animalelor;
i) interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, sectionarea corzilor vocale, ablatia ghearelor, coltilotul ciocului si dintilor;
j) provocarea de suferinte fizice si psihice prin orice mijloace;
k) despartirea puilor de mama pana la varsta de minimum opt saptamani de viata;
l) capturarea animalelor prin alte metode decat cele prevazute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant in alte situatii decat pentru imobilizarea animalelor.

Art. 6.1 Abandonul consta in lasarea unui animal aflat in proprietatea si ingrijirea omului, pe domeniul public, fara hrana, adapost si tratament medical.
Art. 7 Animalele folosite in scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protectie specifice, fara a li se provoca suferinte inutile.

Art. 7.1 Este interzisa eutanasierea cainilor, a pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar.
Art. 8
(1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor reprezinta autoritatea nationala in domeniul protectiei animalelor.
(2) Conditiile de detinere, adapostire si intretinere a animalelor se stabilesc prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Capitolul II – Conditii privind detinerea animalelor

Art. 9

(1) Detinatorii de animale pot detine animale salbatice, potrivit legii, numai daca sunt autorizati de directia veterinara si pentru siguranta alimentelor judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti.
(2) Conditiile privind detinerea animalelor salbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale, la propunerea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Detinatorii de animale pot detine animale salbatice pe o perioada determinata de timp, in vederea ingrijirii si recuperarii fizice, pentru animalele aflate in impas de supravietuire, cu acordul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Art. 10
(1) Detinatorii de animale au obligatia de a ingriji si trata in mod corespunzator un animal bolnav sau ranit.
(2) Autoritatea sanitara veterinara poate dispune taierea sau uciderea, dupa caz, a unui animal bolnav ori ranit, pentru a-l scuti de suferinte fizice si psihice inutile, in conditii stabilite prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplica animalelor folosite in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale.

Art. 11
Detinatorii de animale care selectioneaza un animal pentru reproductie au obligatia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice si comportamentale ale speciei si rasei respective, astfel incat sa nu fie compromise performantele, sanatatea si bunastarea descendentilor.

Art. 12
Persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligatia de a folosi mijloace de dresaj care sa nu provoace traume psihice sau fizice, precum si de a folosi metode care sa nu prejudicieze sanatatea ori bunastarea animalului.

Capitolul III – Conditii privind comertul cu animale, transportul animalelor, precum si folosirea acestora in scop publicitar, in spectacole, expozitii, competitii si manifestari similare


Art. 13

Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, din considerente privind protectia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul tarii, poate impune anumite conditii, precum si limita sau interzice importul, exportul, tranzitul si comertul cu animale, tinand cont de reglementarile comunitare.

Art. 14
(1) Transportatorii au obligatia de a transporta animalele in conditii corespunzatoare, in functie de specie, stare fiziologica, sex, varsta, categorie de productie, pentru a evita ranirea ori epuizarea fizica si/sau psihica a acestora.

(2) Conditiile privind transportul animalelor se stabilesc prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Art. 15
Animalele pot fi folosite in scop publicitar, in spectacole, expozitii, competitii sau alte manifestari similare numai daca:
a) organizatorul asigura conditiile prevazute la art. 5;
b) sanatatea si bunastarea animalelor nu sunt puse in pericol.

Art. 16
(1) In cursul competitiilor sau cu alte ocazii este interzis sa se administreze animalelor substante ori sa fie supuse unor procedee pentru cresterea sau diminuarea nivelului natural al performantelor.

(2) Comisia de organizare a competitiilor si/sau de arbitraj va cuprinde obligatoriu si un reprezentant al organizatiilor de protectie a animalelor.

Capitolul IV – Interventii chirurgicale


Art. 17

(1) Animalele sunt supuse interventiilor chirurgicale numai in cazurile motivate.
(2) Interventiile chirurgicale se efectueaza sub anestezie locala sau, dupa caz, generala, numai de catre medici veterinari.

(21) Interventiile chirurgicale se efectueaza in spatii autorizate, cu exceptia situatiilor in care interventia se impune la fata locului.
(3) Manoperele medicale care pot provoca suferinta animalului trebuie efectuate de catre medicul veterinar.


Art. 18

Prin exceptie de la dispozitiile art. 17 alin. (2), in cazul animalelor utilizate in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale, interventiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi efectuate si de alte persoane care au calificarea necesara.

Capitolul V – Sacrificarea si uciderea animalelor


Art. 19

Animalele nu vor fi supuse unor suferinte inutile in cazul sacrificarii sau uciderii.
Art. 20.  

Sacrificarea si uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice in vigoare.
Art. 21.

Prevederile art. 20 nu se aplica animalelor care, datorita unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori ucise imediat.

Capitolul VI – Folosirea animalelor in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale


Art. 22

Animalele pot fi folosite pentru cercetare stiintifica, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente sau produse biologice, atunci cand obiectivul activitatii nu poate fi atins prin alte metode ce nu implica folosirea animalelor.

 

Capitolul VII – Sanctiuni


Art. 23
(1) Constituie contraventie urmatoarele fapte:
a) nerespectarea dispozitiilor art. 12;
b) nerespectarea dispozitiilor art. 5 alin. (1);
c) supunerea unui animal la rele tratamente;
d) nerespectarea dispozitiilor art. 26 alin. (3);
e) supunerea unui animal la cruzimi.

(11) Constituie infractiuni urmatoarele fapte:
a) detinerea si comercializarea de animale salbatice de catre persoane fizice si juridice neautorizate, cu exceptia gradinilor zoologice;
b) folosirea animalelor pentru cersetorie, in scopul obtinerii de foloase necuvenite;
c) faptele prevazute la art. 6;
d) organizarea de lupte intre animale sau cu animale;
e) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea.
(2) Contraventiile prevazute la alin.
(1) se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cele de la lit. a), cu amenda de la la 800 lei la 1.000 lei;
b) cele de la lit. b) si c), cu amenda de la 1000 lei la 1500 lei;
c) cea de la lit. d), cu amenda de la 1000 lei la 1500 lei ;

d) cea de la lit. e), cu amenda de la 1000 lei la 1500 lei.

(3) Infractiunile prevazute la alin. (11) se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cele de la lit. a), cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda penala de la 500 lei la 10.000 lei si confiscarea animalelor;
b) cele de la lit. b), cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 500 lei la 6.000 lei si confiscarea animalelor;
c) cele de la lit. c), cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penala de la 1.000 lei la 10.000 lei si confiscarea animalelor;
d) cele de la lit. d), cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 1.000 lei la 2.000 lei si confiscarea animalelor;
e) cele de la lit. e), cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de la 500 lei la 2.000 lei si confiscarea animalelor.


Art. 24

In cazul savarsirii de doua ori a faptelor prevazute la art. 23 alin. (1) lit. a) si b) de catre proprietarul animalelor, pe langa amenda contraventionala se aplica si masura confiscarii animalelor. In acest caz, toate animalele vor fi cazate in adaposturi care functioneaza pe langa consiliile locale, in vederea adoptiei sau a valorificarii, in conditiile legii.

 

Art. 241

In cazul constatarii unei infractiuni, instanta poate dispune pe seama proprietarului interdictia de a detine animale pe o perioada de 5 ani.


Art. 25
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de persoane imputernicite, potrivit atributiilor de serviciu, din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si al Ministerului Administratiei si Internelor.
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute la art. 23 alin. (2), agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.
(3) Contraventiilor prevazute la art. 23 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

Capitolul VIII – Dispozitii finale

Art. 26
(1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin organele abilitate, in colaborare cu reprezentantii organizatiilor de protectie a animalelor, monitorizeaza aplicarea prezentei legi.
(2) Pentru indeplinirea prevederilor prezentei legi, persoanele imputernicite, potrivit atributiilor de serviciu, din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si al Ministerului Administratiei si Internelor au acces in cladiri, adaposturi si alte locuri unde sunt tinute animalele, precum si dreptul de a solicita orice informatie si documente necesare controlului si de a preleva probe pentru cercetari si analize de laborator.
(3) In situatia in care locul unde sunt tinute animalele se afla la domiciliul sau resedinta detinatorilor de animale, accesul persoanelor prevazute la alin. (2) in acest spatiu se face cu acordul detinatorului. In lipsa acordului, detinatorul de animale are obligatia de a face dovada respectarii dispozitiilor art. 5.

 

Art. 261

Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aproba in termen de 60 de zile, prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, cu consultarea reprezentantilor organizatiilor de protectie a animalelor.


Art. 27
Ordinele prevazute la art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) si art. 14 alin. (2) se emit in termen de 6 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 271

 (1) Radiodifuziunea si Televiziunea Romana promoveaza programe de protectie a animalelor.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, in cadrul orelor de educatie civica, va promova actiuni de protectie a animalelor.

Art. 28
Prezenta lege intra in vigoare la 10 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

 

Urs atacat de oameni

Nu am inteles niciodata de ce aflam intotdeauna de la stiri de atacurile ursilor si cainilor si niciodata de lucruri precum campanii de adoptii sau centre de conservare a animalelor salbatice. Pentru ca exista! Chiar daca nu aflam despre ele decat daca suntem direct interesati. Intotdeauna este pusa in fata violenta animalelor si, mai mult, este redata in asa fel incat ele sa para singurele vinovate. “Un turist a fost atacat de o ursoaica fioroasa” – dar nu si “pentru ca s-a apropiat prea mult de puii sai”.

 

Ne permitem sa acuzam animalele de violenta nemotivata cand noi suntem, de cele mai multe ori, cei care incepem cu violenta; le acuzam, desi nu avem nici cea mai vaga idee despre “legile interne” ale animalelor, despre comportamentul si reactiile lor. Daca tu, membru al unei familii, ai vedea la un moment dat un potential pericol apropiandu-se prea mult de copilul tau, de parintii tai – nu ai face orice sa-i protejezi? Daca ai vedea ca-ti intra in casa sau in curte un strain despre care poate stii, din experienta, ca te va ataca – sau chiar nestiind acest lucru – nu ai incerca sa-l indepartezi? Un urs nu stie sa-ti vorbeasca. Nu stie nici sa te sperie spunand ca suna la politie daca nu pleci. Stie doar ca daca se ridica in doua labe te va speria, iar daca ai exagerat si te-ai apropiat prea mult sau ai aruncat cu pietre in el, stie sa te loveasca, pentru ca data viitoare sa nu mai faci asta.

 

Nu intelegem, nu vedem decat aparenta violenta a ursului, nu vedem si faprul ca busteanul pe care ti-ai pus cosul de picnic sau tufisul ala de mure erau ale lui! Nu vedem ca poteca pe care am trasat-o noi, oamenii, prin “padurea noastra” era drumul sau spre casa! Si cel mai trist este faptul ca si oamenii care au un cuvant de spus cred la fel si solutiile lor “inteligente” se refera la relocat si impuscat. Suntem prima tara ca efectiv de ursi din Europa si noi ii impuscam pentru ca nu suntem in stare sa le explicam oamenilor ca nu se pot plimba de capul lor prin toate padurile.

 

Ne-am insusit de-odata toata natura, fiecare coltisor de pamant, fiecare parau si fiecare copac, fara sa ne dam seama ca ele nu erau ale noastre, fara sa vedem ca au acte de proprietate pe numele celor care au stat acolo de mii de ani.

 

Data viitoare cand auzi de un atac al unui urs, sa-ti pui problema ce l-a determinat sa atace? Daca te ataca un caine, intreaba-te mai intai de ce face asta, nu te apleca sa-l lovesti crezand ca “asa fac toti cainii”. Si nu te gandi la asta din punctul tau de vedere, ci din al lor. Daca tie ti se pare ca parcarea din spatele blocului e impartita doar intre cei care au masini, gandeste-te ca sunt si alte comunitati care isi impart spatiul respectiv in altfel de teritorii: pasari, insecte, pisici. Asa ca un caine care pare amenintator incearca sa-ti spuna doar ca esti si pe teritoriul lui – asa cum ai reactiona si tu in situatia respectiva. Din fericire, de cele mai multe ori situatia poate fi rezolvata daca iti dovedesti statutul de animal inteligent si te comporti ca atare: o voce calda, o mana intinsa, poate o mangaiere – si vei vedea cum monstrul din fata ta se transforma intr-un ghem de blana cu chef de joaca sau pleaca rusinat, mai latrand din cand in cand fara chef.