Pledoarie pentru verde

De ce dispare padurea?

magdu — Thu, 22 Mar 2012 10:24:03 +0000

Padurile ecuatoriale si tropicale sunt recunoscute ca adevarate rezervoare de biodiversitate la nivel global. Mii de specii, multe dintre ele endemice, traiesc aici si depind in totalitate de conditiile de mediu, asadar conservarea acestora reprezinta o adevarata prioritate. Nu de putine ori, insa, aceasta reprezinta o adevarata provocare pentru specialisti, avand in vedere o alta caracteristica a acestui spatiu: saracia si problemele socio-economice primeaza in atentia administratiei, iar zonele naturale si biodiversitatea sunt puse aproape mereu pe plan secund. Cu toate acestea, statele isi formeaza ele insele politicile de conservare a naturii – politici mai mult sau mai putin existente, mai mult sau mai putin eficiente. Cat de importanta este protectia naturii intr-un spatiu care depinde atat de mult de ea? Vom afla in randurile urmatoare.

Astazi, soarta spatiilor naturale depinde in foarte mare masura de politicile de mediu implementate, fie la nivel national, fie multinational. Desi multe state (in special europene) se implica mult in conservarea spatiilor ecuatoriale si tropicale, ajutorul acestora se rasfrange doar asupra ariilor protejate, care nu sunt suficiente ca numar si suprafata. Asadar, mare parte a padurii ramane la voia politicilor locale, care pot fi bine puse la punct sau total inexistente. Pentru a intelege situatia, ne vom opri asupra unor state opuse din acest punct de vedere, insa care depind integral de starea naturii. Cele doua state impart o insula si imparteau, odata, o padure: Haiti si Republica Dominicana. Imaginea de mai jos arata granita dintre cele doua tari si dintre cele doua mentalitati.

Haiti reprezinta cea mai saraca tara din emisfera vestica. In 1925, 60% din suprafata statului era acoperita cu paduri; azi, doar 2% (3,7% dupa alte surse) din fostele paduri exista. Astfel, solul de pe 6000 de hectare este pierdut din cauza eroziunii in fiecare an, iar situatiile meteo extreme provoaca pagube mult mai considerabile decat in tara vecina. Motivele defrisarilor atat de accentuate le reprezinta conditiile de viata la nivel national, precum si practicile economice. Suprapopularea (densitatea populatiei este una dintre cele mai ridicate din America Latina: 168% locuitori pe kmp), saracia accentuata si nivelul de trai scazut (90% din populatie traieste in zonele rurale, acesta fiind si procentul populatiei analfabete), agricultura irationala (80% din populatie lucreaza in acest sector, insa practicile agricole si dimensiunile foarte reduse ale proprietatilor duc la pierderea rapida a fertilitatii) si lipsa preocuparilor fata de mediu reprezinta cateva dintre motive.

Intre 1990 si 2010, Hiti a pierdut in medie 0,65% din suprafata impadurita in fiecare an, adica 13% sau 15 000 de hectare. Padurea haitiana contine 5 milioane de tone metrice de carbon in biomasa si apara 474 de specii cunoscute de amfibieni, pasari, mamifere si reptine (conform World Conservation Monitoring Centre). Dintre acestea, 16,2% sunt endemice, iar 15,6% sunt amenintate.

Republica Dominicana, aflata in estul insulei Hispaniola, adopta o politica extrem de diferita fata de vecina sa. O tara care incearca sa se dezvolte prin urbanizare gandita si prin exploatarea resurselor turistice, Republica Dominicana a pus in practica o legislatie de mediu destul de solida, inca incepand cu anul 2001. Atunci, statul a stabilit un cadru bazat pe 12 principii, cum ar fi crearea de standarde pentru conservarea, protectia, imbunatatirea si restaurarea resurselor naturale si de mediu, precum si stabilirea studiilor de impact ca instrumente cheie in managementul de mediu. Obiectivele acestei legi presupun organizarea activitatilor care au impact asupra mediului, crearea unui plan national de dezvoltare durabila si managementul rational al resurselor de apa.

Dezvoltarea statelor ecuatoriale si tropicale reprezinta o adevarata prioritate, insa rolul lor de centre ale biodiversitatii nu trebuie trecut pe plan secundar. Statele trebuie sa fie constiente de resursa inestimabila pe care o detin – nu la nivel national, ci planetar – si sa faca tot posibilul pentru a integra conservarea acesteia in dezvoltarea proprie.

Sursa informatii:

http://www.mondaq.com/unitedstates/article.asp?articleid=13557, http://rainforests.mongabay.com/deforestation/2000/Haiti.htm, http://www.zsl.org/science/news/building-a-future-for-haitis-unique-biodiversity,690,NS.html

Sursa foto: http://highwaytohaiti.com/2008/02/11/deforestation-in-no-uncertain-terms/, Cobb, Charles E. 1987. “Haiti: Against All Odds.” National Geographic, Vol. 172, No. 5: 645-670. Photo by James Blair

Articolul a aparut pe www.greenly.ro, revista ta de mediu.

Cum sa obtii o haina de blana in cativa pasi simpli

magdu — Wed, 07 Mar 2012 16:56:36 +0000

M-am hotarat sa scriu un articol despre industria blanii acum o saptamana, cand o prietena mi-a spus, citez : « nu suport animalele moarte pe mine ». De atunci m-am tot informat cu privire la acest subiect si am dat peste (surprinzator) relativ putine date fata de ceea ce ma asteptam. Personal, nu port si nu as purta vreodata o haina de blana – am avut aceasta conceptie dintotdeauna si nu planuiesc sa o schimb – insa chiar de nu ar fi fost asa, tot ce am citit si vazut m-ar fi facut sa renunt fara nici o urma de indoiala, definitiv si irevocabil la acest gen de imbracaminte. Inainte sa incep, mi-as fi dorit ca articolul pe care urmeaza sa il cititi sa fie cat se poate de obiectiv, insa nu vad cum ar mai putea fi posibil. Dincolo de orice raport si cifra, dincolo de orice castig, de moda, tendinte sau opinii, trebuie sa va intrebati un singur lucru : merita ? Scopul acestui articol subiectiv nu este acela de a va informa, ci de a va convinge ca nu.

Tu blana cui o porti?

Industria blanii ucide, anual, cca 50 de milioane de animale (in afara de iepuri, a caror cifra se ridica doar in China la peste un miliard pe an). Ne referim, desigur, la animalele crescute in mod controlat, deci nu si la cele vanate pentru blana sau la cele din fabricile clandestine. Din punct de vedere geografic, Europa este continentul cel mai dezvoltat, avand peste 6000 de ferme de blana. La nivelul Uniunii Europene sunt produse 67% din blanurile de nurca si 70% din cele de vulpe din intreaga lume, statele cele mai « productive » fiind Danemarca, Olanda, Suedia si Finlanda. Intre statele non-europene, se detaseaza Rusia, China, Canada, Argentina si Statele Unite. In Romania, predomina fabrici de chinchila, nurci si vulpi: cca 20, dupa unele surse, 12 dupa altele (de mentionat ca situatia fermelor de chinchila nu este foarte clara la nivelul continentului : nu se stie cat, unde si cum se produce).

Legislatia in domeniul fermelor de blana este insuficienta, sau chiar vaga, motiv pentru care statele insele decid daca si cum se desfasoara aceasta activitate; astfel, Regatul Unit, Croatia si Austria au interzis aceste practici, iar Elvetia a impus reguli extrem de aspre (motiv pentru care nu exista astfel de ferme acolo). De asemenea, in Rusia a fost interzisa vanatoarea de pui de foca in 2011, iar in pe teritoriul Uniunii Europene nu este permisa productia de blanuri de caine si pisica (industrie care a luat avant incepand cu 1998). Ramane problema animalelor vanate : blana unui animal salbatic este mai valoroasa decat una obtinuta intr-o crescatorie. Vulpi, lupi, nurci, vizoni si alte animale sunt capturate prin diferite metode (vanat, capcane cu falci, diverse alte capcane) si ucise pentru blana. Legislatia este, insa, mai clara in acest domeniu, luand in considerare speciile si numarul de indivizi vanati. Din pacate, marea parte a capturilor pentru blana sunt realizate in mod ilegal, prin braconaj.

Daca sunteti totusi curiosi in legatura cu procesul de creare a unei blani, iata cateva « informatii utile » : animalele din ferme sunt crescute strict pentru blana. Imaginati-va o ferma de pui : culoare lungi, custi amplasate pe o parte si pe alta, animale stivuite inauntru. Fireste, cu mai multa atentie in cazul acesta : blana trebuie sa ramana frumoasa. Inainte de a avea produsul finit – haina dorita de orice ( ?) femeie, este necesara « dezbracarea » acesteia de pe animalul care o poarta. In acest scop, animalele sunt ucise inainte (de cele mai multe ori, nu intotdeauna…) prin electrocutare, gazare sau lovire. Cu mentiunea ca moartea nu survine foarte repede, iar fermierii sunt grabiti… In statele unde conditiile in care se desfasoara aceasta activitate nu sunt legiferate (China, unde exista, de altfel, si ferme de blana pentru leoparzi sau tigri), uciderea in avans a animalelor este adesea trecuta cu vederea. In crescatoriile mici, in special de iepuri, nurci sau chinchila, proprietarii sucesc gatul animalelor – o moarte considerata « umana ». In continuare, blana este tratata si trimisa celor care creeaza produsul finit.

Cateva cifre: 90% din blana de vulpe obtinuta in ferme la nivel mondial este folosita pentru garnituri (maneci, gulere etc.) ; din 180 de animale ucise, doar 42 sunt folosite integral, restul fiind aruncat sau ars ; pentru o haina de blana, este nevoie de (la alegere) : 40 de vizoni, 100 de chinchila, 15 vulpi, 40 de ratoni.

Am utilizat blanurile animalelor de-a lungul timpului pentru a ne incalzi si a ne proteja. Nu mai este cazul. Variantele sunt nelimitate, iar singurul motiv real pentru care oamenii poarta blanuri este strict legat de vanitate. Ne permitem sa ucidem milioane de animale in fiecare an doar pentru a fi « la moda » sau pentru a ne etala bunastarea. Milioane de animale mor in fiecare an pentru gulerele si manecile noastre. Problema depaseste pana si etica, este pur si simplu o chestiune de bun simt ! Va rog, asadar, un singur lucru. Data viitoare cand va doriti o haina de blana, imaginati-va ca nu se gaseste in magazin, ci ca trebuie sa o faceti dumneavoastra, cap-coada, conform « instructiunilor » de mai sus. Mai mult, imaginati-va ca nu trebuie sa mergeti mai departe de pisica sau cainele care va sta la picioare…

Merita ?

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu.

Surse date (de citit pentru mai multe informatii):

http://www.tabu.ro/ce-se-ascunde-n-spatele-hainei-de-blan-2/, http://www.adoptiicaini.ro/animale-ucise-in-numele-modei/, http://animalrights.about.com/od/fur/a/FurFarmed.htm, http://microferme.animaleblana.ro/index.php?page=module_II, http://www.121.ro/content/article_print.php3?article_id=6281&page_nr=1, http://www.animallaw.info/topics/tabbed%20topic%20page/spusfur.htm, http://www.hsi.org/world/europe/work/fur/facts/fur_farming_eu.html, http://www.marchecontrelafourrure.fr/node/18, http://www.spa.asso.fr/675-contre-la-fourrure.htm

Sa ne hranim responsabil

magdu — Sat, 25 Feb 2012 15:12:52 +0000

In Romania, sa mananci responsabil este mult mai usor decat in alte tari. Accesul la produse proaspete sau a caror origine o cunoastem este practic la ordinea zilei, deoarece inca permitem producatorilor sa isi vanda bunurile in piete, targuri si magazine. Produsele noastre alimentare inca au gust; nu stiu daca motivul este legat de calitatea culturilor sau de neacceptarea de catre public a hranei insipide (asa cum sunt unele fructe si legume din alte parti). Stam totusi bine cu privire la ce mancam, fie ca alimentele provin dintr-un magazin sau din curtea bunicii. Mai ales in cel de-al doilea caz. Acest articol nu se refera neaparat la biodiversitate, ci la acel “bio” din farfuria noastra si la ceea ce putem face pentru a-l mentine.

Nu lasati pietele sa moara!

Sa consumam responsabil – sa cumparam responsabil: acesta este primul pas catre o hrana sanatoasa si “corecta” in ceea ce priveste mediul. Sa cunoastem sursa alimentelor cumparate si sa…ne dorim sa fie cat mai naturale. Cu alte cuvinte, sa cumparam din piete, de la producatori. Sa folosim “pilele” mamei si ale bunicii: ele stiu exact cine are cele mai bune mere si de unde trebuie luata cea mai proaspata branza.
Sa cumparam in mod geografic! Aveti o sursa de poluare intr-o anumita parte a orasului? Asigurati-va ca produsele respective nu provin de acolo.
Daca avem curte, sa consumam ceea ce producem. Pomii fructiferi vor face fructe chiar daca nu sunt ingrijiti foarte bine, asadar efortul este minim. Sa profitam de “tara”, de bunici si de experienta (si roadele) lor.

Cum consumam carnea?

Ati incercat pana acum stilul de viata vegetarian? Nu aveti nimic de pierdut. Renuntati la carne pentru o perioada limitata – pentru inceput. Schimbarile aduse in organism sunt incredibile. Fireste, sunt persoane ale caror organisme nu pot suporta acest stil de viata: daca nu va face bine, puteti intotdeauna sa reveniti la consumul de carne, insa…
…cu o strategie. Anume: atentie la ce, cum si de unde cumparam si consumam. Stim cu totii cum sunt fabricate produsele pe baza de carne: abatoare in care sute de animale sunt sacrificate zilnic, carnea lor este maruntita si amestecata, pentru a obtine produsul final. Cu alte cuvinte, in salamul din frigider regasim corpurile a sute de animale. Apetisant… O solutie ar putea sa fie consumul produselor proaspete si integrale: este probabil mai bine sa omori o singura gaina, decat sa cumperi un mezel pentru care au murit 500.
Adevarata bucatarie traditionala din Romania nu presupune consum excesiv de carne, asa cum gasim in meniurile restaurantelor…cu specific. De fapt, carnea este consumata in special de sarbatori. Am putea incerca un meniu traditional din cand in cand…

Etichete si etichetari

Eticheta spune foarte multe despre un produs. Incercati sa alegeti produsele care au cat mai putine adaosuri chimice, care au efecte negative nu doar asupra sanatatii, dar si asupra mediului, in procesul de cultivare sau preparare. De asemenea, este de dorit sa alegeti alimentele romanesti sau sa fiti la curent cu modul de pregatire a produsului in tara de origine. Un exemplu in acest sens este reprezentat de…
Organismele modificate genetic. In principiu, Uniunea Europeana accepta aceste produse, insa ofera statelor dreptul de a le interzice la nivel national. Astfel, anumite state cultiva si importa OMG-uri, altele doar importa, in timp ce unele tari nu accepta astfel de produse pe teritoriul lor.

Intre vanatoare si conservare: trofee strict protejate

magdu — Sun, 12 Feb 2012 17:00:13 +0000

Romania este o tara cu totul aparte, diferentiandu-se de celelalte state europene prin ceva unic : ofera adapost pentru mai mult de 35% din populatia de carnivore mari (ras, lup, urs) de pe continent. Padurile si spatiile montane, mai ales cele aflate in Carpatii Orientali, constituie habitate favorabile pentru aceste specii tocmai datorita zonelor naturale vaste si a prezentei slabe a oamenilor. Ursul, lupul si rasul sunt specii de fauna strict protejate prin Conventia de la Berna, la care Romania a aderat in 1993, fiind ocrotite si prin directiva Habitate a Consiliului Europei. Cu toate acestea, in fiecare an sute de astfel de animale sunt ucise…legal.

Cum de este posibil? Ei bine, o combinatie intre utilizarea “portitelor” din cadrul legal si lipsa de profesionalism (sau preaplinul de interese) a angajatilor din domeniul silvic. Astfel, Articolul 9 al Conventiei mai sus mentionate specifica faptul ca, in anumite conditii (pentru a preveni producerea de daune proprietatilor, in interesul sanatatii si securitatii publice, in scopuri de cercetare si de educatie etc), se pot determina cote de recoltare pentru speciile protejate respective. Aceste cote se stabilesc in functie de anumiti indicatori, esential fiind numarul de indivizi de pe teritoriu, numar care, teoretic, este raportat de catre personalul silvic pe baza observatiilor facute pe teren. Un anumit procent din aceasta cifra oficiala primeste “derogare”, asadar poate fi vanat.

Problema intervine atunci cand acest personal fie nu isi face treaba, “creand” cifre aproximative dupa raportarile din anii trecuti, fie prefera sa predea un numar ridicat, pentru a se asigura ca toti vanatorii vor avea ce prinde. Intr-adevar, vanatoarea este o afacere profitabila: un trofeu de urs costa in medie 5000 – 7000 de euro, ajungand pana la 10000, iar o vanatoare de 3-4 zile se situeaza in jurul valorii de 1000 – 1500 euro.

Discutand cu o persoana din domeniu, am aflat ca “pentru padurari si paznicii de vanatoare, vanatoarea este o sursa rapida de bani, care nu cere multa munca, asa ca prefera sa spuna ca au mai multe animale; pana la urma e si un indicator de prosperitate si prestigiu pentru padurar, uite ce bine stam la noi in fondul de vanatoare! Dar asta este, acestea sunt datele oficiale, acestea trebuie luate in considerare, cel putin pana cand vor disparea interesele si pana cand va iesi personalul silvic pe teren, sa inceapa sa numere animalele.“

Conform raportului oficial de estimare a populatiei de carnivore mari pe 2011, care poate fi consultat aici, in Romania traiesc 5600 – 6400 de ursi, 2300 – 2700 de lupi si cca 1200 de rasi. Estimarile specialistilor sunt, in medie, cu 25-30% mai reduse decat cele oficiale. Mai mult, raportarile facute de gestionarii fondurilor forestiere sunt semnificativ mai mari: 8400 ursi, 5000 lupi si 2400 rasi. Pe baza acestor valori oficiale, 365 de exemplare de urs, 498 de lup si 119 de ras pot fi vanate in sezonul 2011 – 2012. O imbunatatire fata de sezonul 2003 – 2004, de exemplu, cand au putut fi vanati 945 de lupi si 658 ursi.

Totusi, o intrebare se ridica deasupra tuturor acestor cifre: in tara care are cea mai mare densitate de rasi (Lynx lynx) si care adaposteste cei mai multi ursi si lupi din Europa, de ce ne ucidem valorile in loc sa ne mandrim cu ele?

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Surse informatii: http://www.carnivoremari.ro/, http://www.vanatoare-vanator.ro, http://www.legex.ro/Ordin-Nr.2278-din-15.09.2011-115043.aspx, http://www.mmediu.ro, http://www.lifextra.it.

Panda, sau cum a fi carismatic iti poate salva viata

magdu — Sun, 12 Feb 2012 16:52:46 +0000

Panda gigant

In loc de introducere, permiteti-mi sa incep, de aceasta data, printr-un joc. Ce animal (sau, de ce nu, planta) va vine in minte imediat atunci cand spun Africa? Dar China? Muntii Carpati? Australia? Polul Nord? Polul Sud?

Leul, elefantul, zebra, ursul panda, ursul brun sau cel polar, capra neagra, pinguinii sau cangurul sunt specii care v-au trecut in mod sigur prin cap.

Cu totii asociem anumite locuri sau spatii cu diferite specii, sau tindem sa cunoastem si sa apreciem mai mult unele dintre acestea. Pe de alta parte, un pui de urs ne este mai drag decat un sarpe, deoarece are – sa recunoastem – carisma! Tocmai pe acest fapt

se bazeaza una dintre abordarile utilizate de specialisti pentru a atrage atat atentia opiniei publice, cat si fondurile necesare catre protectia sau conservarea ecosistemelor vulnerabile: un animal simpatic, numit in limbaj de specialitate o “specie fanion” sau “specie carismatica” va atrage mult mai multe resurse necesare protectiei decat unul care nu ne spune nimic. La nivel personal, veti fi probabil mai deschisi sa donati o suma pentru o campanie care are ca imagine un panda adorabil decat pentru una care vrea sa salveze o insecta lipsita de farmec. Voi, precum si marii finantatori ai acestui gen de proiecte.

Ceea ce trecem de obicei cu vederea este faptul ca in spatele acestor specii pe care tindem sa le consideram “demne de a fi salvate” se ascunde un intreg ecosistem, sute si mii de specii de plante si animale, mai putin interesante din punctul nostru de vedere, insa nu de putine ori extrem de importante pentru sistemul caruia ii apartin. Specii care sunt la randul lor ajutate tocmai datorita atentiei atrase de “carismaticul” mai sus mentionat. Putini ar investi resurse pentru conservarea unui nevertebrat cenusiu si plictisitor, insa de care depinde un intreg ecosistem – dar acesta poate fi salvat daca are norocul de a imparti acel ecosistem cu un tigru care are puterea de a atrage atentie si bani.

Drept dovada ca acest sistem functioneaza, trebuie sa stiti ca la nivelul anilor 1990, 54% din fondurile pentru conservare din Statele Unite au fost oferite pentru protectia a doar 1,8% din animalele aflate in pericol. In plus, suma utilizata nu a depins neaparat de gradul de vulnerabilitate a speciei, ci de opinia publica in legatura cu aceasta. Insa mult mai multe specii au fost ajutate in spatele acelor 1,8%.

Un alt exemplu il reprezinta gorilele de munte din Uganda si Congo (desi aici nu s-a putut profita pe deplin de aceasta specie-fanion din cauza situatiei politice sensibile). Insa raman memorabile cuvintele lui Alexander Harcourt, antropolog la Universitatea din California: “Ajuta sa ai un animal mare si pufos. In special unul care isi tine puiul asa cum isi tin oamenii copiii”.

In Romania, habitatele carnivorelor mari sunt spatii care beneficiaza de atentie si fonduri datorita prezentei acestor animale.

Insa nu admiram intotdeauna doar speciile simpatice: in anumite situatii, atentia ne este atrasa de cele care ne infricoseaza sau ne uimesc prin forta lor. Este cazul rechinului alb, care are un rol crucial in buna functionare a ecosistemelor marine. Distrugerea habitatului sau in apele temperate sau tropicale duce la o scadere a populatiei, asadar a devenit o emblema pentru diminuarea acestei situatii negative.

Uneori, speciile carismatice pot ajunge motive de a lupta pentru alte cauze, asa cum este cazul ursului polar si a incalzirii globale. Impactul pe care acest fenomen il are asupra populatiei de ursi, precum si rolul – din pacate, real – de victima atrage constant atentia publicului asupra acestei probleme.

Asadar, a fi carismatic iti poate salva viata, insa poate face mai mult de atat: poate ajuta la ocrotirea multor altor specii care apartin habitatului in care traiesti. Cine s-ar fi gandit ca leul este un animal atat de altruist?

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Surse informatii:

http://www.guardian.co.uk/environment/2010, http://www.cserge.ucl.ac.uk/Kontoleon%20and%20Swanson%202003.pdf, http://bushwarriors.wordpress.com, http://findarticles.com/p/articles/mi_m1170/is_n1_v26/ai_17794471/pg_3/?tag=content;col1

De iarna: restaurantul pentru pasari

magdu — Sun, 12 Feb 2012 16:46:41 +0000

Restaurantul pentru pasari

In sezonul rece este dificil pentru pasari sa gaseasca suficienta hrana, in special daca ninge abundent. Le putem ajuta sa

treaca peste aceasta perioada prin confectionarea unui sistem simplu si eficient de hranire: restaurantul cu seminte.

Aveti nevoie de doua sticle de plastic, un creion (sau o pensula) si un meniu cat mai variat de graunte.

Taiati fundul uneia dintre sticle. Apoi faceti doua gauri in acesta si doua in partea superioara a celeilate sticle, asa cum este indicat in imagine. Trebuie sa puteti uni cele doua parti cu ajutorul creionului.

Umpleti sticla cu diferite feluri de seminte. Eu am folosit malai si arpacas, insa puteti utiliza si orez, seminte de floarea soarelui, mei sau orice poate fi pe gustul pasarilor. Atentie, grauntele trebuie sa aiba o dimensiune cat mai redusa!

Uniti cele doua parti cu ajutorul creionului si intoarceti sticla cu gura in jos. Semintele se vor scurge in recipient, iar “aprovizionarea

” va fi facuta automat din sticla, pe masura ce acestea vor fi consumate de pasari.

Restaurantul poate fi amplasat in curte sau pe balcon si va deveni in mod sigur un centru de atractie pentru toate pasarile din zona.

Pofta buna!

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Verde in oras sau cum sa fii cu capul in…flori

magdu — Sun, 12 Feb 2012 16:23:15 +0000

Biodiversitatea urbana – o problema importanta pentru noi, cei care dormim, lucram, traim si mancam in cladirile si pe bulevardele oraselor. Am vazut intr-un articol precedent ce inseamna si la ce foloseste aceasta, cu alte cuvinte, de ce anume avem nevoie de plante si animale diverse in spatiile urbane, astfel ca astazi vom afla mai multe despre modalitatile prin care diversitatea bio urbana poate fi pusa in practica.

Verde la acoperisuri!

Acoperisurile vegetale sunt considerate o adevarata sursa de spatii verzi, aspect deosebit de important in cazul marilor aglomerari urbane, acolo unde terenul (sau lipsa acestuia) reprezinta una dintre cele mai mari piedici in cresterea zonelor acoperite de vegetatie. Stratul vegetal amplasat pe un acoperis are, insa, si alte beneficii – unele mai vizibile.

Gestionarea apei de ploaie se realizeaza in mod eficient cu ajutorul acoperisurilor vegetale. Daca vorbim despre un acoperis inclinat, cantitatea de apa scade pe masura ce se scurge pe panta, fiind absorbita de radacinile plantelor. Suna cunoscut? Intr-adevar, este un sistem care are la baza scurgerea naturala a apei de ploaie pe versant. Fireste, in cazul acoperisurilor de tip terasa, lucrurile stau alftel: mai simplu. Daca acoperirea cu strat vegetal nu va surade (sau daca ideea nu trece de comitetul de administratie a blocului), puteti oricand sa folositi plante in ghivece. Rezultatul: o cantitate redusa de ape pluviale colectate de sistemele de canalizare, asadar mai putina apa care trebuie epurata. Si sa nu uitam de reducerea acumularilor pluviale pe suprafetele asfaltate.
O biodiversitate crescuta, deoarece aceste spatii artificiale pot sustine o varietate crescuta de specii, atata timp cat sistemul lor radicular nu are nevoie de foarte mult loc pentru a se dezvolta. Acoperisurile vegetale pot reprezenta spatiul ideal pentru o varietate de insecte.

In ceea ce priveste izolarea stratului vegetal de restul acoperisului – nu aveti motive de ingrijorare. Acesta este complet separat si nu afecteaza in nici un fel structura acoperisului. Din contra, aveti un strat izolator in plus! Iar beneficiile estetice sunt de nemasurat. Alegeti acoperisul verde pentru a fi intotdeauna cu capul…in flori.

Eco-cartierele: microecosisteme urbane eficiente

Un concept aproape neabordat in Romania, insa care este implementat din ce in ce mai mult la nivel european si mondial, eco-cartierul sau cartierul durabil reprezinta un spatiu urban complex si eficient, care, inainte de toate, se raporteaza la natura. Cladirile sunt eficiente din punct de vedere energetic, asadar fie neutre, fie pozitive (produc mai mult decat ceea ce consuma), energia avand in special surse regenerabile si nepoluante. In majoritatea cazurilor, componenta sociala este importanta pentru cei care gestioneaza aceste spatii: se doreste o mixitate sociala, care sa nu defavorizeze nici o categorie. Ajungand si la capitolul “spatii verzi”, trebuie mentionate cateva elemente importante:

Se mizeaza pe o adevarata diversitate floristica: rolul ecologic al cartierelor este esential;
Multi urbanisti au ales sa foloseasca arbori maturi (6-8 ani) in loc de puieti: sunt mai dificil de plantat, insa isi preiau rolurile intr-un timp mult mai scurt;
Apa pluviala este tratata la nivel local prin conducerea acesteia, cu ajutorul unor sisteme de rigole, in depresiuni artificiale invadate de specii higrofile. Aceste plante epureaza apa de ploaie suficient de bine, permitand apoi infiltrarea directa in sol. In alte situatii, apa de ploaie este colectata si utilizata menajer (spre exemplu, la toalete).

De retinut, cartierele durabile nu sunt zone de locuit amplasate in mijlocul padurii : sunt spatii accesibile, diverse si practice, care si-ar putea gasi loc in orice oras.

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Biodiversitatea urbana: ce este si de ce avem nevoie de ea?

magdu — Sun, 12 Feb 2012 16:20:03 +0000

Cand ne gandim la “biodiversitate”, adesea avem in minte doar spatiile naturale intinse si afectate doar in mica masura de om. Orasele nu sunt vazute ca spatii propice pentru dezvoltarea si sustinerea unei diversitati biologice demne de bagat in seama, insa, in realitate, optimizarea acestei probleme reprezinta una dintre cele mai importante prioritati la nivel european si global. Orasele ocupa aproximativ 2% din suprafata terestra, insa cu toate acestea pun probleme considerabile in privinta florei si faunei locale.

Obisnuiti cu ideea gresita conforma careia omul este opus naturii si nu parte din aceasta, urbanistii si oamenii politici de pana acum nu au avut in vedere permiterea accesului florei si faunei plantate – dar nu domesticite – in zonele urbane, creand astfel goluri de biodiversitate sau adevarate bariere pentru speciile aflate in vecinatatea acestora. Astazi, suntem pusi in fata unei noi abordari a acestei probleme, una mai adecvata: in primul rand, am constientizat necesitatea acuta de a avea plante si animale in orase, fiind in sfarsit recunoscute rolurile lor in echilibrarea lanturilor trofice la nivel local, in imbunatatirea calitatii mediului si in mentinerea unor circuite cat se poate de firesti in mediul respectiv. Asadar politicile de amenajare iau in considerare crearea de spatii verzi mai dezvoltate sau legarea parcurilor existente prin coridoare, permitand astfel deplasarea speciilor dintr-o parte in cealalta. In al doilea rand, au ajuns in atentia actorilor implicati si alte genuri de beneficii pe care le putem avea de pe urma speciilor urbane – sau urbanizate: de exemplu, o problema importanta la nivel european este mentinerea sau reintroducerea albinelor in mediul urban. Numarul acestora a scazut cu 30 – 40% in Europa, doar in ultimii ani, in special din cauza utilizarii insecticidelor si a fertilizatorilor. Acestea au un rol deosebit de important in fertilizarea plantelor cu flori (cca. 4/5 din acestea sunt fertilizate cu ajutorul albinelor). De asemenea, analiza chimica a mierii produse de acestea poate indica depasiri ale anumitor poluanti atmosferici. Pentru a creste populatia de albine melifere, in mai multe orase europene au fost amplasati stupi.

Crearea de parcuri si spatii verzi este deosebit de importanta, la fel si legarea acestora prin coridoare verzi. Astfel de masuri au fost luate in orase precum Nantes, Bruxelles sau Barcelona. De asemenea, trebuie limitata folosirea insecticidelor si a fertilizatorilor, precum si distrugerea florei spontane. Plantele ruderale (buruienile) joaca roluri extrem de importante in ecosistemele urbane, reprezentand un prim pas catre instalarea speciilor de flora si fauna prezente local in mod natural. Cu alte cuvinte, pot ajuta la crearea unor mici rezervoare de biodiversitate in spatiile verzi urbane. Din pacate, multe parcuri zone inverzite sunt create fara a se tine cont de conditiile locale de mediu si nici de posibilitatea de a integra speciile respective in circuitele naturale existente acolo, motiv pentru care aceste plante (de multe ori exotice) nu reusesc sa se adapteze si mor rapid. Cu toate acestea, in multe tari, printre care si Romania, marile spatii verzi urbane sunt create pe baza speciilor deja existente, fapt care nu doar permite o dezvoltare fireasca a diversitatii biologice, dar are si o eficienta mult mai mare din punct de vedere al costurilor.

Intr-un articol viitor vom afla mai multe despre cum poate fi pastrata sau adusa biodiversitatea in orase si despre multiplele roluri ale acesteia.

Articolul a aparut in Greenly Magazine, revista ta de mediu: www.greenly.ro

Despre cainii fara stapan care nu trebuie sa mai existe

magdu — Wed, 23 Nov 2011 23:02:16 +0000

S-a votat, avem voie sa eutanasiem cainii fara stapan. In sfarsit, vom scapa de aceasta problema care ne macina de atata timp, vom putea chiar sa ne razbunam cumva pe ei pentru toate problemele pe care le-au creat pana acum, pentru toti oamenii pe care i-au muscat, pentru bolile transmise, pentru faptul ca stau pe strazi ca niste…vagabonzi, fara sa-si dea seama ca nu sunt doriti acolo de nimeni. Ce cauta acolo ei, de fapt? Sunt inutili si periculosi si nu fac decat rau, ar trebui sa dispara. Ce cauta pe strazi? De ce nu sunt in curti, ca orice caine normal?

Ei bine, nu sunt in curti pentru ca bunicii si parintii nostri i-au abandonat pe strazi cand s-au mutat la bloc. Pentru ca nu mai sunt doriti la tara si atunci sunt parasiti – de catre niste oameni milosi! Care le dau o sansa sa traiasca! – la tomberoanele de la blocuri. Pentru ca eu si tu si prietenii nostri preferam cainii de rasa (din nevoia de a parea snobi, poate?) in loc sa adoptam un catel de la adapost, pe gratis, salvandu-l astfel de la moarte sigura.

Cainii fara stapan nu au nici o vina ca sunt pe strazi. Ei nu aleg sa fie pe strazi. Nu este o alegere, nu o fac din rautate sau pentru a face in ciuda sistemului, statului, administratiei sau oricui altcuiva. Cainii fara stapan sunt pe strada pentru ca acolo i-am dus noi atunci cand nu am mai avut nevoie de ei in curte sau cand nu au mai avut loc in apartament. Sunt acolo pentru ca administratia de acum 10, 20, 50 de ani nu s-a gandit sa gestioneze problema. Nu ei trebuie pedepsiti pentru inconstienta, indiferenta sau nepregatirea noastra.

Dar fireste, aici vedem inca o data extrem de clar caracterul “superior” al oamenilor. Sa-i omoram, asadar: este mult mai simplu, nu cere sa gandim foarte mult, nu cere sa luam masuri care sa aiba mai mult de doua etape. Ma intreb totusi…daca ar fi fost vorba de oi? Daca orasele Romaniei ar fi fost invadate de mii de oi si berbeci, periculosi in masura in care sunt atacati sau se afla in turma si pot sa atace. Ce am fi facut atunci? Am fi gasit, oare, loc pentru ei in curtile si casele noastre? Fara nici un fel de indoiala, doar putem sa profitam de pe urma lor… Cainii? Ei sunt absolut inutili. Nu ofera protectie, nici dragoste, nu pot fi dresati, nu pot ajuta oamenii cu dizabilitati, nu pot face nimic interesant sau util, asa ca nu avem nici un motiv sa facem vreun efort pentru ei. Sa-i omoram, e mai simplu.

Vezi aici Campania Vier Pfoten

Cum sa scapi de insectele din gradina in mod natural

magdu — Thu, 03 Nov 2011 12:31:08 +0000

Insectele pot produce daune serioase grădinii tale, însă prin utilizarea insecticidelor chimice afectezi atât mediul înconjurător, cât şi propria ta sănătate. Natura poate să lucreze în favoarea ta – tot ce trebuie să faci e să-i dai o mână de ajutor. Iată câteva lucruri simple pe care le poţi face.

Spune “da” diversităţii! O grădină în monocultură este extrem de vulnerabilă, deoarece un singur dăunător o poate distruge în totalitate. Însă nu toate speciile sunt sensibile la aceiaşi agenţi, aşadar o grădină diversificată are toate şansele să reziste;

Foloseşte circuitele naturale în favoarea ta! Lanţurile trofice şi relaţiile pradă – prădător îţi pot fi de folos în controlarea dăunătorilor din grădină.

Nr. Crt.	Dăunător	Efect	Prădătorul dăunătorului	Habitatul prădătorului
1.	Afide	Se hrănesc cu sucurile celulare ale plantei şi intervin în procesul de fotosinteză prin secreţiile create.	Gărgăriţe (Adalia bipunctata) Chrysopa (Chrysoperla carnea) Episyrphus balteatus	Coriandru, hrişcă, mărar, măzăriche, trifoi, Coreopsis. Spaţii umede (buşteni sau sub pietre mari). Orice planta cu flori (polen).
2.	Musculiţa albă de seră	Afectează procesele fiziologice ale plantei prin hrănirea cu substanţe nutritive din această şi prin acoperirea organelor sale cu secreţii şi ceară.	Encarsia formosa Macrolophus caliginosus	Roşii, castraveţi, căpşuni, gerbera, Craciunica (Poinsettia). Cartof, roşie.
3.	Păianjeni	Larvele, nimfele şi adulţii se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor, ducând aşadar la încetinirea dezvoltării.	Feltiella acarisuga Neoseiulus californicus Macrolophus caliginosus	Roşii, ardei, castraveţi, căpşuni, diverse flori. Lămâi, struguri, porumb (specii care prefera climatul cald). Cartof, roşie.
4.	Sciaridele	Afectează rădăcinile plantelor mici sau tinere din spaţiile umede.	Hypoaspis aculeifer Steinernema feltiae Macrocheles robustulus	Trandafiri, gerbera. Trăieşte în sol. Sol umed, bogat în humus.

Ia-ţi plantele drept aliaţi! Levănţica îndepărtează afidele şi furnicile, cimbrul te scapă de limacşi, iar muştele care parazitează morcovii nu suportă prazul.

Articol aparut pe Eco-style.ro, ghidul tau de comportament eco.